Taina Dragostei

Numarul 1 Anul 1 - Martie 1998

Articole:

Sa ne cinstim martirii

Cuvant de invatatura

Primavara Postului - Mihai Boicu

Ortodoxia locas al minunilor

Cadou de Craciun - Daniel Podbereschi

Indemn duhovnicesc

"Lasati copiii sa vina la mine si nu-i opriti !"

Activitati si actiuni

Revenire la pagina principala

Binecuvantare

pr. Gheorghe Calciu

    Laudat sa fie Dumnezeu care pune in inimile noastre dorul desavarsirii si stradania pentru atingerea ei, chiar daca ne sbatem in neputinta noastra de a atinge asemanarea cu Dumnezeu si nu reusim pe deplin. Dar dorul ramane in noi si Harul ramane cu noi.
Buleninul nostru lanseaza o noua publicatie, a scolii parohiale, care, prin stradania studentului teolog Mihai Boicu indreapta duhul copiilor spre credinta si spre intelepciune duhovniceasca.
    Aceasta publicatie se adreseaza copiilor, tinerilor dar si parintilor si va apare impreuna cu Buletinul Parohiei pana ce Mantuitorul, va ingadui sa apara un buletin independent pentru cei cu suflet tanar.
Parintii trebuie sa inteleaga ca a-si lipsi copiii de educatie religioasa inseamna a-i arunca in aceasta lume de ispite si pacate fara nici o aparare spirituala. Iar sufletul copiilor pierduti in ispitele lumii va fi cerut de la parintii care nu au crezut si nu s-au ocupat de sufletele copiilor lor.
Sub perspectiva acestei viziuni pentru tineretul nostru romanesc, ne straduim sa aducem in casele parintilor cuvantul lui Dumnezeu pentru cei mici si cei tineri. Am vazut tineri foarte inteligenti, bine pregatiti scolar, dar a caror viata este seaca, uniforma ca un drum printr-o pustie. Pentru ca parintii nu le-au dat o educatie religioasa, nu le-au umplut sufletul de iubire de Dumnezeu si sufletul are nevoie de iubire; daca nu i se da ceea ce el cere, sufletul isi va gasi surogatele iubirii in vicii si va fi pierdut.
    Dati copiilor vostri hrana duhovniceasca. Va straduiti sa le dati hrana trupeasca, va straduiti sa le dati hrana intelectuala, dar de suflet nu va ingrijiti si sufletul se chirceste din lipsuri spirituale si viata interioara a copiilor moare incet si parintii sunt vinovati de aceasta moarte. Dati-ne ajutor sa-i hranim cu invatatura sfanta ca sa nu ajunga pe drumuri ale ratacirii. In numerele viitoare va vom relata despre tineri care au renuntat la bani, putere si orgoliu pentru a se intoarce cu smerenie catre Dumnezeu. Coplesiti de golul sufletesc au lasat totul si au cautat ploaia bucuriilor duhovnicesti in manastiri. Din pacate alti tineri, lipsiti de lumina calauzitoare a credintei, ajung la deznadejde si chiar sinucidere.
    Noi aducem copiilor si tinerilor Cuvantul Vietii, Cuvantul Mantuirii in Hristos.
    Doamne al Puterilor, fii cu noi, caci pe altul in afara de Tine, ajutor intru necazuri nu avem;
    Doamne al Puterilor, miluieste-ne pe noi.
    Dumnezeu sa binecuvinteze lucrarea aceasta!

Rugaciunea dragostei

Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.

din Epistola Intai catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel, Capitolul 13 Dragostea si bunurile ei

Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata. Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Intru vesnica pomenire

Se implinesc sase luni de cand parintele Constantin Voicescu s-a mutat din mijlocul nostru in randul sfintilor lui Dumnezeu. Intru vesnica amintire a cuvintelor sale, redam mai jos ultima sa predica rostita chiar in ziua de 7 septembrie 1997:

Predica la Nasterea Maicii Domnului

pr. Constantin Voicescu

        Craiasa alegandu-te
        Ingenunchem rugandu-te,
        Inalta-ne, ne mantuie
        Din valul ce ne bantuie;
        Fii scut de intarire
        Si zid de mantuire,
        Privire-ti adorata
        Asupra-ne coboara,
        O, Maica Preacurata
        Si pururea Fecioara,Marie!…

    Iubiti frati de credinta in Domnul Nostru Iisus Hristos,
    Sarbatorim pe Maica Domnului azi ca si in alte zile de praznic. Inceputul anului bisericesc este patronat de praznicul de azi, iar sfarsitul de celalalt praznic mare, Adormirea Maicii Domnului. De fapt, daca stam bine sa ne gandim, o sarbatorim in fiecare zi prin rugaciunile ce i le adresam. Nici o fiinta, cereasca sau pamanteasca, nu s-a invrednicit de atata cinste! Asa se explica faptul ca in fiecare duminica auzim, la utrenie, cantarea "Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita, fara de asemanare decat Serafimii…
    Care este temeiul acestei cinstirii? Cine este aceasta care se naste? Vom incerca in cele ce urmeaza sa raspundem acestor intrebari. Exista un fapt care domina toata viata Maicii Domnului: constiinta clara a solidaritatii cu toti oamenii si a slujirii planului lui Dumnezeu, pusa in evidenta in cateva momente cu semnificatie deosebita:
    I. Momentul Bunei Vestiri. Dumnezeu, voind sa se faca om pentru a ne mantui, cere consimtamantul liber al omenirii al carei sol a fost smerita Fecioara Maria. Nimeni nu va stii vreodata ce intorsatura ar fi luat planul pentru mantuirea lumii daca in acel ceas unic Sfanta Fecioara n-ar fi dat sublimul ei consimtamant: "Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau!" (Lc. 1, 38). Ea este constienta ca, prin consimtamantul ei liber de a fi mama lui Dumnezeu-Mantuitorul, aduce slujire tuturor neamurilor pamanturilor, de aceea va prooroci inspirata de Duhul Sfant: "Iata de acum inainte ma vor ferici toate neamurile"…
    II. Ceasul din noaptea Craciunului, noapte in care Maica Domnului Naste pe Dumnezeu ascuns in faptura de prunc omenesc. Maica Domnului alapteaza si creste, ca orice mama adevarata, pe omul-Dumnezeu Iisus Hristos, singurul Mantuitor daruit de Dumnezeu oamenilor. Cantarea ei, acum, se petrece inlauntru: "iar Maria pastra toate cuvintele si se gandea la ele in inima sa…" (Lc. 2, 19). Trebuie sa ne oprim cateva clipe asupra slujirii ei de mama.
    Se poate spune, fara pic de exagerare, ca niciodata o mama n-a fost mai clar constienta de faptul ca slujeste lumea intreaga si planul lui Dumnezeu, implinindu-si smeritele ei datorii. Toate mamele ar trebui sa-si creasca pruncii cu delicatetea si constiinciozitatea Maicii Domnului. Sa stie, totodata, ca refuzul de a avea copii si de ai creste echivaleaza cu refuzul de a conlucra cu Dumnezeu, fiind un gest chiar de impotrivire lui Dumnezeu.
    Parintele Benedict Ghius atrage atentia asupra sublimitatii icoanei Maicii Domnului cu Pruncul, intitulata "Dulcea sarutare": chipul Fecioarei-Mame de pe icoana arata inexprimabila dragoste dintre Dumnezeu si oameni…
    III. Momentul Adormirii Maicii Domnului reprezinta deplinatatea slujirii ei fata de oameni. Spun Sfintii Parinti: o taina de negraita rasplatire are loc in ziua Adormirii Maicii Domnului, intre Hristos si Sfanta Lui Maica. Trupul ei a fost inviat din morti si mutat la cer intru slava, ca si trupul Mantuitorului, inainte de sfarsitul lumii si de a doua venire a Domnului!
Putem spune ca este un al doilea Paste: Pastele Maicii Domnului!
    Sa ne amintim inca o data toata slujirea Maicii Domnului in planul mantuirii. Ea a fost chemata sa dea trup de om lui Dumnezeu si, nascandu-l, ea l-a introdus pe Dumnezeu in familia oamenilor. Ea l-a ajutat pe Dumnezeu sa Se faca om si sa poata muri si invia din marea Lui dragoste, pentru ispasirea si transformarea noastra si a intregii lumi. Slujirea si darul acesta n-au fost uitate de Mantuitorul Hristos. indumnezeirea omului, iata marea binefacere pe care, prin Iisus Hristos, omenirea o datoreaza Maicii Domnului.
    Iubiti credinciosi, de toate acestea ne aducem aminte cu deosebire azi, la nasterea ei, si o cinstim dupa cuviinta. Si cum sa nu o cinstim pe cea prin care ne vine mantuirea? Pe cea care e rodul rugaciunilor sfintilor ei parinti, Ioachim si Ana, prin lucrarea Domnului insusi, dupa cuvantul inspirat "intelepciunea si-a zidit siesi casa". Ce fapte minunate poate rugaciunea, iubitii mei! Cum atrage ea lucrarea lui Dumnezeu!
Cum sa nu o cinstim pe cea pe care in primul rand Domnul a cinstit-o, prin salutul si glasul Arhanghelului, prin al Elisabetei si, mai apoi, prin izbucnirea femeii din popor care avea sa spuna Mantuitorului: "Ferice de pantecele care te-a purtat!…" (Lc. 11, 27)? Cum pot unii dintre crestini sa fie atat de marginiti sau de rea credinta incat sa nu o cinsteasca? Fratiile voastre, sa nu plecati urechile la indemnurile lor! Ramaneti in biserica sramoseasca, sa aflati mantuire! "Cine vine la Biserica ta si nu ia degrab’ mantuire sufletului si trupului, Prea Curata?" – spune o cantare din slujba Aghiazmei mici.
    Slava Domnului, poporul nostru romanesc are la mare cinste pe Maica Domnului, caci auzim frecvent rostirea: "Doamne, Maica Domnului!". Ne amintim, de asemenea de versurile inchinate ei de potul nostru cel de toate zilele, Mihai Eminescu (care, precum stiti, considera Biserica Ortodoxa drept Maica spirituala a neamului romanesc), in minunata poezie Rugaciune, din care am evocat prima parte la inceputul cuvantului nostru. Redam acum a doua parte:
        Noi ce din mila Sfantului
        Facem umbra pamantului
        Rugamu-ne-ndurarilor
        Luceafarului marilor
        Ascult-a noastre plangeri,
        Regina peste ingeri,
        in neguri te arata
        Lumina dulce, clara,
        O, Maica Preacurata
        Si pururea Fecioara, Marie.
    Adevarate file de Acatist! Slava Domnului ca avem o astfel de mijlocitoare catre El! Atat de calda si de apropiata! Caci trebuie sa observam, iubiti credinciosi, ca, daca pe Domnul il iubim, ne si temem de El, caci va fi judecatorul nostru nemitarnic, pe Maica Domnului doar o iubim. De ea nu ne temem, caci la judecata o vom avea aparatoare. De aceea cantam adesea "Aparatoare Doamna…"
    O fericim si o cinstim, dar sa nu uitam cuvantul Domnului spus cand femeia din popor a fericit-o pe Maica Sa: "Fericiti sunt si cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc!" (Lc. 11, 28). il spune si Maica Domnului, ca singurul cuvant de indrumare iesit din gura ei: "Sa faceti tot ce va va spune El!" (In. 2, 5). Adica ce ne-a invatat El sa facem: sa iubim, sa iertam, sa fim milostivi. Sa nu uitam, iubitii mei, cu fiecare mana de ajutor pe care ne-o intinde, Maica Domnului ne repeta neincetat nemuritoarea ei chemare: "Oameni buni, faceti tot ce v-a zis El sa faceti!". E ca si cum ar zice: fiti aproape de Dumnezeu, fiti aproape unii de altii! in aceasta se cuprinde toata Evanghelia. Alta cale de mantuire, alta cale de indumnezeire nu exista…
    O, Maica Prea Curata, ajuta-ne sa implinim cuvantul Fiului tau si Dumnezeului nostru. Amin!

Primavara postului

Mihai Boicu

    Bucurati-va ! Se apropie marele praznic al invierii Domnului.
    La fiecare Sfanta Liturghie, Hristos se jerfeste in chip mistic si invie intru invierea noastra. Dar aceasta Sfanta Taina o traim in chip desavarsit in fiecare an de inviere, cand praznuim insasi Jertfa si invierea Sa, repetata in chip nesangeros pana la sfarsitul veacurilor
Bucurati-va! Suntem la poalele muntelui si ne pregatim de urcus. in varful muntelui ne asteapta insusi Hristos in lumina si dragoste. Urcusul e greu, presarat de ispite si plin de riscuri, dar ingerii Domnului si Sfintii sunt cu noi si ne dau putere si curaj. Sfantul Duh ne este calauza aratandu-ne Calea, Adevarul si Viata.
    Bucurati-va! Mantuitorul prin Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti, ne’a lasat Sfantul si Marele Post al invierii. Unealta de curatire, de crestere duhovniceasca, de lupta impotriva pacatelor noastre si a vicleanului diavol - care ne duce in atatea si atatea ispite.
    Am intrat in Marele Post, prilej de bucurie si inaltare sufleteasca. Moment de uitare a grijilor lumii si de ingrijire de mantuire si Viata. Moment de pregatire a sufletului si trupului pentru apropierea de lumina lui Dumnezeu. Primavara duhovniceasca in care ingrijim pamantul sufletului nostru insamantat cu Cuvintele Domnului. Primavara postului, cum o numeau Sfintii Parinti ai Bisericii si cum de atatea ori o numea si parintele Constantin Voicescu in predicile sale. Si cu ajutorul lor nevazut sa incercam sa patundem in tainele acestei sfinte lucrari: postul.
    Ce este postul ? O unealta duhovniceasca care ne este data intru curatia trupesca si sufleteasca. Nu este si nu trebuie sa’l facem un scop in sine, dar sa’l primim cu bucurie intru slava lui Dumnezeu. (v. Matei 6, 16-18). Fiecare sa ia sfat de la Hristos, prin glasul duhovnicului si sa porneasca pe calea postului ce’i este in putere si de folos. Nici sa nu se aventureze, dar nici sa nu se leneveasca. Caci celui neinvatat cu urcusul duhovnicesc nu’i este de folos escaladarea unei pante abrupte si alunecoase, caci poate pieri sau deznadajdui. Si nici alpinistului nu’i va ajuta drumul lung si ocolit, ca-l va plictisi si lenevi si va poposi in vreo poiana inmiresmata, dar plina de serpii pacatului. Deci fiecare sa se inhame la drumul cel potrivit, ca in bucurie s’ajunga cu folos la capatul acestui post. Pentru majoritatea dintre noi, postul a ajuns sa fie un fel de "regim de alimentatie bisericesc", cu alte cuvinte un post de mancare. intr’adevar, postul este si post al pantecului, post de mancare. Si are si acest fel de post randuiala sa, dar postul nu este numai atat. in primul rand, postul este post sufletesc, este abtinerea de la pacat si de la ceea ce duce la pacat. Este perioada in care renuntam la cele ale lumii - fiecare dupa puterea sa - si ne apropiem cu smerenie de cele ale lui Dumnezeu.
    Postul este post al gandului. Caci in gand sta inceputul rautatii. De aceea sa alungam gandul cel rau, de manie, de ura, de invidie, de desfranare, de mandrie, de slava desarta, de pofta, si toate celelalte ganduri pacatoase care ne vin prin lucrarea diavolului sau a patimilor noastre. Sa le alungam punand in mintea si sufletul nostru gandul la Dumnezeu, gand de rugaciune, gand de dragoste, gand de nadejde.
    Postul este post al vorbei. Cate cuvinte desarte nu graim in fiecare zi ? Ne place sa ne auzim si sa ne auda si ceilalti ! Ne place sa vorbim de pacatele celorlalti pentru a ne justifica pacatele noastre, ne place sa ne comparam cu greselile celorlalti pentru a ne arata mai buni ! Dar cum folosim cuvantul ? Lovim cu cuvintele in ceilalti lasand durere si lacrimi in urma noastra - si atunci suntem ‘satisfacuti’. Fie ca in acest post, sa invatam sa rostim si rostuim Cuvantul in gurile si inimile noastre ! Sa daruim dragoste si pace prin Cuvant. Sa vorbim putin si sa traim Cuvantul rostit. Sa meditam cu cutremur la o sfanta porunca: "Cuvantul vostru sa fie fapta" (cnf. Matei 5,16)
    Iar daca ni se face dor de vorba, sa invatam sa vorbim cu Sfintii si ingerii, sa invatam sa vorbim cu Dumnezeu. Cum ? Prin glasul rugaciunii. Haideti sa incercam sa invatam sa ne rugam. Sa rostim rugaciunile cu sufletele noastre. Ne trebuie doar staruinta si nadejde in mila lui Dumnezeu. Sa incercam fiecare sa ne rugam mai mult. Si in afara de canonul zilnic - obligatoriu pentru un crestin - format din rugaciunile ceaslovului, de dimineata, de seara, inainte si dupa masa, sa cadem in genunchi si sa ne umplem sufletele de cuvinte catre Dumnezeu. Parintele Constantin V. avea un canon special de rugaciune in timpul celor patru posturi. Citirea zilnica a plansurilor Sfantului Efrem Sirul. Rugaciuni de o frumusete extraordinara pe care va indemnam sa le cititi cu ravna.
    Postul este si post al faptelor rele. Caci prin fapte ne aratam oamenilor si lui Dumnezeu credinta. Faptele noastre sunt cele care vor grai in clipa Judecatii si ne vor inalta in rai sau ne vor arunca in intunericul iadului. Sunt multe fapte conventionale cu care ne-am obisnuit si pe care le facem permanent, chiar daca nu ne aduc nici un folos duhovnicesc. Cum putem scapa de ele ? Foarte usor. Haideti sa punem inceput bun, si sa ne umplem viata de lucrari pentru Dumnezeu si pentru ajutorarea aproapelui, si nu vom mai avea timp pentru cele rele. Sa ne oprim la cateva din lucrurile care ne-au intrat in sange si ne tulbura permanent viata.
    Una dintre lucrarile cele mai daunatoare sufletului nostru este facuta de televizor. in acest amalgam de programe, lucrurile bune sunt amestecate permanent cu lucruri rele. Studii realizate de o echipa de psihologi, sociologi si medici americani au aratat ca prin intermediul televizorului se transmit foarte usor sentimente negative: frica, uimire, ura, manie, pofta, groaza, aprindere trupeasca, ... si foarte greu sentimente pozitive ca: dragoste, pace si liniste. De asemenea, cadrul in care urmarim programele la televizor este foarte apropiat cadrului utilizat in hipnoza: privirea unui punct fix si pierderea fundalului, semi-intuneric, derularea rapida a unor elemente neasteptate fara posibilitatea de a interpreta si analiza constient detaliul... O simpla imagine aparent inofensiva dintr-o reclama intercalata, poate avea in subconstientul nostru efecte secundare predeterminate. Si atunci de ce e atat de la moda ? Tocmai pentru ca prin intermediul lui se pot manipula foarte usor, subtil si perfid mase mare de oameni. Sa nu ne credem mai puternici decat suntem si sa zicem ca asupra noastra nu are putere. Sa ne urmarim si sa ne analizam si atunci vom vedea limpede tot raul.
    Parintele Constantin avea pentru toti fii lui duhovnicesti, in toate cele patru posturi ale anului un canon special: postul de televizor. in ce consta? Foarte simplu: sa nu ne uitam la televizor deloc, sub nici un motiv, pe toata durata postului. incercati si vedeti cat de folositor este acest post. Si in timpul care va ramane liber, cititi cuvantul lui Dumnezeu, cititi Sfanta Scriptura. Tot legat de acest tip de post as adauga pentru unii ‘pasionati’ postul de "WEB", care este tot un fel de "televizor imbunatatit malefic"...
    Am incercat pana acum sa deslusim cate ceva despre postul sufletesc. Si Biserica incepe pregatirea noastra pentru Postul Pastelui tot cu acest tip de post, asezand cu trei saptamani inainte de a incepe postul de mancare inceputul pregatirii sufletesti, prin duminica "Vamesului si a fariseului". Am ascultat cu totii pericopa evanghelica si am judecat: "Vai ce bun era vamesul si ce smerit, si ce rau era fariseul ?" Dar cati ne-am intrebat: "Sunt eu macar la fel de bun ca si fariseul?" Suntem noi ne-rapitori ca el? Nu ! Caci poftim la o multime de lucruri ale lumii acesteia trecatoare si luam banul saracului pe care ni l-a dat Dumnezeu pentru a ne satisface placerile desarte. Suntem noi drepti? Nu ! Caci ne lasam manati de rautatile sufletului nostru si judecam dupa voia noastra, nu dupa voia lui Dumnezeu. Suntem noi in afara de adulter? Nu ! Caci savarsim adulter in inima noastra, privind si gandind cu pofta la cele ale lumii. Postim noi de doua ori pe saptamana? Chiar daca tinem postul de mancare suntem departe de postul sufletesc, dar nici pe cel de mancare nu-l tinem cum trebuie! Aducem noi zeciuala? Aici e jalea si durerea. Totul pana la a da ! Si mai ales a da bani... Ne chinuim sa strangem si sa adunam, sa investim si sa salvam in tot felul de cetati ale satanei. Chiar si cand nu sunt banii nostri ci ai lui Dumnezeu, vrem sa-i gestionam rational. Uitam de indemnul Domnului de a nu ne face comoara pe pamant ci in cer. Cea mai sigura investitie a banilor, cu dobanda infinita in fata lui Dumnezeu este milostenia facuta fara de stire.
Deci suntem mult mai rai decat vamesul ! Vai noua ! Si daca vamesul s-a coborat neindreptat cum ne intoarcem noi de la Sfanta Biserica ? Ar trebui sa nadajduim in mila Domnului si sa strigam: "Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului!" cazand la pamant si plangand. Dar vai, nu avem lacrimi pentru Dumnezeu. Daca suntem loviti plangem, daca ne amaram plangem, daca vin greutati plangem, daca pierdem pe cineva drag plangem, dar pentru pacatele noastre nu avem lacrimi. Pentru ca sufletul ne e impietrit si plangem doar pentru noi, ca o alinare, nu pentru Dumnezeu si Jertfa Sa Mantuitoare.
    Dupa cum vedem, dragii mei, suntem departe de postul sufletesc si atunci Biserica vine si ne da ajutor, ne da mijloc de mantuire pe masura noastra duhovniceasca. Ne arata cum sa punem inceput bun: sa tinem macar postul de mancare. in traditie acest post de obste consta in mancarea doar a produselor vegetale gatite fara unt de lemn (ulei).
    Foarte putin ni se cere, dar foarte putini tinem si acest post al pantecelui cum se cuvine. Iar Sfintii parinti spun ca ne-paza pantecelui atrage dupa sine si celelalte pacate. Deci sa intelegem ca nu-l putem considera lipsit de sens si nefolositor. Si daca e folositor de ce sa nu-l tinem ?
Si in zilele noastre sunt calugari care nu mananca si nu beau nimic tot postul ! Postesc ca si Domnul in pustie hranindu-se cu Trupul si Sangele Cuvantului lui Dumnezeu. Nu suntem noi vrednici nici macar de gandul la un astfel de post, ci noi sa incercam sa tinem post dupa puterea noastra. Sa mergem fiecare la duhovnic si sa luam indrumare de la acesta ce post sa tinem si cum sa-l tinem, fiecare pe masura puterilor sale, pe masura varstei si a sanatatii.
    Sa ne rugam bunului Dumnezeu, ca prin marea sa mila si dragoste, sa ne daruiasca vrednicia sa trecem acest post intru marita invierea Sa, pentru a putea rosti cu inima vie:
" Bucurati-va ! Hristos a inviat ! "

Nota: O mare parte din cele spuse mai sus reproduc din memorie fragmente din predici, sfaturi si indemnuri ale parintelui Constantin Voicescu. Eu nu m-am invrednicit decat cu punerea lor laolalta intru via lui pomenire, si avandu-l ajutor nevazut printre mucenicii lui Dumnezeu.

Cadou de Craciun

Daniel Podbereschi

    Cel mai frumos cadou de Craciun pe care l-am primit, si pe care l-as fi putut primi, este darul de a-l vedea pe Dumnezeu prin puterea altor oameni care aveau putere de la El.
    Oamenii isi pun intrebari. Ei se intreaba de existenta lui Dumnezeu deoarece ei au auzit pe prea multi altii spunand tot felul de lucruri despre Dumnezeu si nu stiu ce sa mai creada. Daca ei nu sunt siguri care e adevarul nu inseamna ca adevarul nu exista. Daca cineva nu crede ca exista gravitatea, nu inseamna ca poate sa devina independent de ea, si sa nu se supuna ei. Oamenii intreaba cum poate cineva sa pretinda ca drumul lui este drumul cel adevarat. Numai Dumnezeu stie tot, tot ce este vazut si nevazut, dar Dumnezeu ne-a lasat pe Apostoli, Episcopi si preoti, pentru a de purta prin Duhul Sfant pe caile Sale. Ascultandu-i vom incepe sa intelegem.
    Adevarul vine de la Dumnezeu, fara vointa noastra, fara a face un efort, in schimb trebuie sa mentinem mediul necesar pentru nasterea lui in sufletele noastre, pentru a accepta dreapta credinta, trebuie sa ne deschidem pentru acceptarea Adevarului care exista independent de faptul ca noi vrem sau nu vrem sa il cunoastem. Adevarul este si a fost totdeauna in noi si in afara noastra, noi putem sa-l acceptam sau nu dar indiferent de ce facem noi vom fi pururea sub puterea lui, puterea lui Dumnezeu.
     Intr-o zi, intorcandu-ma spre casa am avut o durere de cap puternica care devenea din ce in ce mai mare si nu putea sa treaca oricat am incercat sa ma relaxez. Ma dureau ochii in adancime. Am spus cu gandul: "Doamne ajuta sa imi treaca durerea!" - am spus-o cu convingere si speranta ca Dumnezeu ma va ajuta. Cum am terminat de rostit, durerea a disparut pe nesimtite si m-am simtit total relaxat. Oricine ar incerca sa explice acest fapt prin autosugestie sau alte astfel de argumente, nu va reusi. A incerca sa explici puterea rugaciunii, plecand de la premiza ca nu exista puterea lucrarii lui Dumnezeu, este ca si cum am spune ca in afara casei noastre nu exista nimic, pentru ca noaptea cand ne uitam pe geam nu vedem nimic. Explicatiile ‘stiintifice’ moderne sunt populare pentru ca societatea ne indoctrineaza cu ele, iar noi rareori avem puterea sa privim ce se ascunde in spatele acestora. Istoria arata ca evolutia civilizatiei este de fapt o involutie a sufletului. Pentru apararea societatii moderne se aduc totdeauna drept argumente doar partile ei bune: dezvoltarea medicinei, reducerea teroarei, conditiile mai bune de viata, tehnologia, ... Aceste binefaceri care ne-au venit tot de la Dumnezeu, ne fac sa ne credem independenti de orice, si avand putere de a schimba mersul lucrurilor.
    Daca cineva ar fi izolat complet cu vazul si simturile de lumea exterioara, ar putea spune ca nimic nu exista in afara universului lui. Cei ce neaga existenta lui Dumnezeu se pot asemana celui izolat de lume care nu poate cunoaste mai mult decat limitele lui ii permit. Cand ajungem sa vedem cu ochii mintii aceste adevaruri nu vom mai putea respira o gura de aer fara a fi constienti ca prin dragostea lui Dumnezeu putem face acest lucru.

Scoala "Sf. Cruce"

Scoala "Sfanta Cruce" se adreseaza in special copiilor, dar este deschisa spre participarea tuturor celor interesati de aflarea Cuvantului lui Dumnezeu, indiferent de varsta. Mantuitorul spune: "Cine nu va fi ca si pruncii acestia nu va intra in Imparatia cerurilor"! Deci apropiati-va cu sinceritatea si dragostea copiilor de Tainele Ortodoxiei si veti vedea cum prin ajutorul Duhului Sfant le veti intelege si trai autentic.

Programul cursurilor

    Cursurile se desfasoara in fiecare vineri intre orele 1700-1900 si au urmatorul continut:
        1700-1745 Pictura de icoane pe lemn
        1745-1815 Studiul Vechiului Testament
        1815-1900 Semnificatia slujbelor ortodoxe

Examen de absolvire

In semestrul de toamna s-a continuat studiul "Cartii Facerea" a lui Moise, prima carte din Vechiul Testament. Din pacate nu au fost decat patru participanti la aceste cursuri. In final s-a desfasurat un dificil examen de absolvire. A fost o proba scrisa de 30 intrebari si o proba orala de 10 intrebari. Toti copiii s-au descurcat admirabil si au trecut acest examen cu bine. Pe langa diploma de absolvire si a unui mic premiu bine-meritat ce le-au fost oferite duminica 1 februarie, in cadrul Sfintei Liturghii, ii evidentiem si cu aceasta ocazie. In ordine alfabetica ei sunt:

Ana-Maria Ciorneiu

Elena Gogea

Bogdan Maxim

Andrei Negoita

Sa ne ajute Dumnezeu sa continuam cu bine lucrarea inceputa impreuna.

AROY Washington-DC

    Va invitam pe toti cei care locuiti in zona Washington D.C. sa participati la urmatoarele actiuni realizate de asociatia noastra:
    Studiul Noului Testament. In fiecare vineri intre orele 9pm-10pm, dupa slujba de seara (vecernie si acatist), se desfasoara o lectie de studiu al Noului Testament. S-a inceput cu Evanghelia dupa Matei urmand a fi parcurs intreg Noul Testament. Cursul este tinut de parintele Gheorghe Calciu.
    Program de rugaciune. Duminica, inainte de inceperea utreniei, in jurul orei 9, se desfasoara un program de rugaciune, constand in citirea psaltirei si a altor rugaciuni mult folositoare. Participand impreuna cu noi, veti dobandi linistea sufleteasca necesara trairii autentice a Sfintei Liturghii si nici nu veti mai intarzia la intalnirea cu Dumnezeu.

Lasati copiii sa vina la Mine

SI NU-I OPRITI !

Luca 18,16

    A avea copii este lucrul cel mai minunat pe care l-a lasat Dumnezeu oamenilor. Bucurie duhovniceasca in care se impletesc grijile si implinirile. Mai toti ne ingrijim de nevoile materiale ale copiilor. Mai putini de nevoile lor culturale. Si foarte putini de nevoile lor spirituale. Desi pentru devenirea lor ordinea importantei este cea inversa, mai intai trebuie avut grija de suflet si apoi de trup. Principala cauza a acestei stari este criza valorilor din societatea contemporana datorata intoarcerii oamenilor cu fata de la Dumnezeu catre lume. Dar la aceasta criza ne facem partasi cu totii, prin atitudinea pe care o luam permanent, deci doar de noi depinde incetarea ei.
    Prin Botez, ca parinti sau ca nasi, ii introducem pe copii in Biserica. Dar dupa aceea deobicei uitam de indatoririle pe care ni le-am asumat in clipa Botezului: de a creste copilul in Biserica, hranindu-l si cu Cuvantul lui Dumnezeu; de a-l invata credinta ortodoxa; de a-l tine aproape de Tainele Bisericii. Iar toate acestea nu se pot indeplini decat in Biserica: venind cu frica de Dumnezeu cu credinta si cu dragoste la Cina Domnului, la Sfanta Impartasanie sau ascultand cu sfiala Cuvantul Invataturii lui Dumnezeu. In afara de Biserica nimeni nu poate sa dea aceasta hrana copiilor, si dovada sta istoria omenirii din ultimii 2000 de ani. Iar cine crede ca poate nu face decat sa se sminteasca pe sine dar mai rau, sa-si sminteasca si copiii. Iar cuvantul Domnului e clar:
    Iar cine va sminti pe unul dintr-acestia mici care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui sa i se atarne de gat o piatra de moara si sa fie afundat in adancul marii.   (Matei 18,6).
    Sa nu va lasati amagiti de diavol si sa zambiti, excluzandu-va prea usor din aceasta categorie... Va veni clipa Judecatii cand veti da socoteala pentru ceea ce ati facut dar si pentru ceea ce nu ati facut. Raul este absenta binelui. A nu face binele intr-o situatie e deja pacat chiar nefacand faptic nici un rau - e un rau indirect. De aceea cei ce asculta glasul lumii in loc sa asculte de porunca lui Dumnezeu se fac vinovati de osanda:
    Vai lumii din pricina smintelilor! Ca smintelile trebuie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.   (Matei 18,7).
    Aici in America copiii sunt absolut dependenti de parinti pana la 16-18 ani cand pot conduce singuri o masina si astfel au libertatea de miscare. De aceea parintii sunt raspunzatori odata in plus pentru lipsirea lor de hrana duhovniceasca. A nu-i aduce pe copii la Biserica inseamna a-i opri de fapt sa vina la Hristos. Si veti da socoteala pentru fiecare absenta a copiilor de la Sfanta Liturghie, pentru fiecare neparticipare la cunoasterea Cuvantului lui Dumnezeu.
    Mare este pacatul acesta si numai Dumnezeu stie cum si daca-l va putea ierta. Sa ne intoarcem din ratacirile lumii si cu grija pe care ne-o dorim de la Dumnezeu pentru noi sa grijim si noi de copiii nostri.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!

ASOCIATIA STUDENTILOR CRESTINI ORTODOCSI DIN ROMANIA

A.S.C.O.R.

    Una dintre cele mai importante asociatii de tineret din Romania este ASCOR, o asociatie aparuta in mediul studentesc din Bucuresti dar care s-a extins foarte repede in toata tara. De aceea va vom prezenta in fiecare numar lucruri legate de activitatea acestei asociatii. Cartea lor de vizita este:
    ASCOR are ca patron spiritual pe Sfantul Calinic de la Cernica si functioneaza cu binecuvantarea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Scopul asociatiei este promovarea, in duhul filocalicredescoperit de parintele profesor Dumitru Staniloae, a credintei si a spiritualitatii crestin ortodoxe prioritar in mediul universitar si liceal.
    O initiativa din toamna anului 1997 este obtinerea aprobarilor pentru ridicarea unei bisericute de lemn in Piata Universitatii, pe peluza dintre Spitalul Coltea si cladirea Ministerului Agriculturii. Biserica a si fost gasita, fiind monument patrimonial donat de parohia din Brebi - Salaj. Mai ramane ca politicienii nostri sa demonstreze ca nu sunt doar crestini de ‘fatada’ si sa acorde aprobarile necesare. Restul cheltuielilor urmand a fi suportate de asociatie. Din pacate inca se asteapta un raspuns...
    Asociatia a contribuit prin tabere de munca la lucrarile de intretinere si constructie a numeroase manastiri. Dar cea mai importanta realizare este participarea la constructia unei Biserici in Universitatea Politehnica Bucuresti, lucrare ce se afla in faza finala de executie. In vederea finalizarii si dotarii cu cele necesare facem un apel catre toti cei ce doresc sa ajute misunea ortodoxa in randul tinerilor sa se roage pentru terminarea grabnica acestei Biserici, mai ales catre Sfantul Grigorie Palama ca sa mijloceasca cererile noastre catre bunul Dumnezeu.
    Daca doriti sa va aduceti si contributia financiara orice mic ajutor este bine venit: sau direct in contul 4405 320 374 01 / USD de la Banca Bucuresti, sau prin intermediul parintelui Gheorghe Calciu.
Dumnezeu sa ne ajute in toate lucrarile incepute.

ASOCIATIA DASCALILOR DIN ROMANIA

A.D.R.

Un grup de membri ASCOR care au trecut din bancile scolilor la catedra, au format in toamna anului 1997, Asociatia Dascalilor din Romania, cu scopul de a repune invatamantul romanesc pe fundamentul lui crestin-ortodox traditional. Impreuna cu ASCOR in scurt timp va incepe o misiune de educatie crestina in licee: impotriva drogurilor si avortului. Toti cei care ne pot ajuta cu materiale si informatii sunt rugati sa ne contacteze la redactie, sau la email: mboicu@cs.gmu.edu.

Revenire la cuprins