 | Hristos Se Naste Mariti-L! Hristos din Ceruri Intampinati-L! |
| Colind: Viflaime! Viflaime! |
| Icoana Nasterii |
| 29/30 Noiembrie 1938 - Martiriu de Sfantul Apostol Andrei |
| Intru vesnica pomenire ! |
| Inimi plangande ! |
Biserica Ortodoxa Romana
| Religia in scoli |
| Catedrala Ortodoxa Romana se va ridica in Piata Unirii |
| Romanii au incredere in Biserica |
Actualitatea romaneasca
| Noiembrie in tara |
| Situatia romanilor din alte tari |
| Ajutoare pentru manastiri |
| Manastirea Varatec - fotografie |
| Comemorarea lui Corneliu Zelea Codreanu |
De prin lume adunate
| Patriarhia Ecumenica de Constantinopol |
| Despre data Pastelui |
| Consiliul Mondial al Bisericilor si Ortodoxia |
| Despre Holocauste |
Iubiti frati de credinta in Domnul nostru Iisus Hristos. Ne apropiem cu bucurie de marele praznic al Nasterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
Vestea Nasterii Sale va rasuna pe intreg pamantul umpland de dragoste si bucurie sufletele oamenilor, dar mai ales sufletele copiilor care o asteapta cu emotie si nerabdare tainica. Toti devenim parca mai buni, mai intelegatori, mai impaciuitori in aceste clipe, uitand necazurile si supararile si lasandu-ne cuprinsi de vraja divina a acestor clipe.
Dar, asa cum pastorii si magii au venit sa aduca daruri aratandu-li-se Minunea Nasterii, asa si noi suntem chemati sa aducem inchinare si daruri Celui Nascut. Sa aducem darurile credintei, darurile dragostei, darurile bunatatii, darurile milosteniei, darurile facerii de bine, daruri ce asteapta in noi spre a fi daruite celorlalti spre vestirea Cuvantului.
Sufletul iubitor de Dumnezeu, a creat o forma mistica de marturisire: colindul. Cuvinte care rasuna tainic si ne fac inima sa vibreze. Sa continuam aceasta unica marturisire invatandu-ne copiii sa colinde, trimitandu-i la casele crestinilor sa vesteasca Nasterea lui Iisus. Nu exista un mod mai curat si mai plin de lumina si dragoste in care putem vorbi de Iisus: De-atunci la orice casa / S-aud colindatori / Colinda lor frumoasa / Rasuna pana-n zori. Sa nu lasam nici o casa care sa nu primeasca vestea Nasterii, care sa nu traiasca impreuna cu noi bucuria pastorilor, bucuria magilor, bucurie tainica a Nasterii Mantuitorului.
Mare este bucuria acestor clipe, dar cati ne pregatim si suntem vrednici de ea? Cati ne pregatim ieslea sufletului pentru a-L lasa pe Hristos sa renasca chipul lui Dumnezeu din noi? Cati ne ingrijim si Ii facem loc in casa sufletului nostru pentru a Se naste in caldura si dragoste? Cati Il intampinam cu aur, smirna si tamaie? Cati uitam de cele ale lumii macar pentru aceste clipe? Cati alergam la El ca sa I ne inchinam? Din ce in ce mai putini... Si asta pentru ca suntem slabi in credinta si dragoste, pentru ca ne-am facut robi pacatului si nu avem puterea si vointa a ne rupe de rau facand binele. Dar Dumnezeu nu ne-a parasit, ci S-a nascut pentru a ne aduce Mantuirea, pentru a ne darui Sfinte Taine, care sa ne intareasca si sa ne ajute in lupta cu pacatul, in lupta cu diavolul. El ne asteapta permanent la fiecare Sfanta Liturghie in Biserica pentru a ne Impartasi din Trupul si Sangele Sau, pentru a primi curatirea noastra de cel rau si a renaste in noi Chipul lui Dumnezeu. Sa nu venim ca fecioarele neintelepte la aceasta Sfanta Sarbatoare fara ulei in candela sufletului si sa ramanem afara de Dumnezeu. Ci sa ne pregatim sufleteste prin post, prin post de mancare, prin post de vorbirea de rau, prin post de lenevire, prin post de rautate, prin post de mandrie, prin post de lacomie, prin post de nepasare. Iar apoi sa ne curatim de tot raul si pacatul prin Sfanta Terapie care este Spovedania. Ca impreuna cu ingerii din ceruri sa putem canta:
Viflaime, Viflaime,
Cum de n-ai primit in tine
Pe Fecioara Maria
Sa nasca pe Mesia.
N-ai avut tu, Viflaime
In casele tale sfinte
Sa-i dai un pic de salas
Celui mai sfant copilas
N-ai stiut tu Viflaime
Cu cata dragoste vine
Cea mai sfanta-ntre fecioare
A Domnului Nascatoare.
Pat moale si scutece
I-au daruit vitele,
Lumina I-a daruit
O stea de la rasarit.
Pestera saracacioasa
A fost a Domnului casa;
La venirea Sa in lume
Din vina ta Viflaime!
Si pastorii alergau
La pestera se-nchinau,
Magii daruri I-au adus
Pruncusorului Iisus.
Magii de la rasarit
Cu daruri ei au venit
Aur, smirna si tamaie
Pruncului sa I se-nchine.
O noapte rece de toamna. Padurea Tancabesti. Doua dube se indreptau spre Bucuresti intr-o tacere mistica. Paisprezece martiri, legati, avand in spate cate un jandarm. Sapte, numar simbolic al Creatiei. Urma sa fie ucisa Zidirea Credintei in Dumnezeu, Zidirea Credintei in Neamul Romanesc. Calaii aveau cate un streang in mana, asteptand clipa stabilita. Maiorii, ce conduceau fiecare duba, fac semnalul ucigas. Intr-una din dube ordinul e executat imediat. In duba in care era el, jandarmii nu au schitat nici un gest. Dumnezeu si-a aratat atotputernicia. Huruit de roti ce se opresc. Maiorul coboara si se indreapta spre cealalta masina. Ramas nesupravegheat el incearca sa rosteasca ultimele cuvinte: "Camarade, da-mi voe sa le vorbesc camarazilor mei..." Nu apuca sa termine. Maiorul vazand pe cei din cealalta duba morti, se intoarce si rosteste autoritar: "Executarea!" Streangul celor straini de neam si credinta, cade si gatuie tineretul romanesc. Inceput de rugaciune strivit in gatlej. Au murit paisprezece tineri exemplari in credinta si dragoste. S-au nascut paisprezece martiri ai neamului. Biruinta hristica asupra mortii. Au luptat pana la jertfa suprema pentru Invierea Sufletului Romanesc intru Credinta asa cum el i-a invatat: "A Inviat Hristos. Asa va invia si dreptatea neamului romanesc. Dar pentru aceasta se cere ca fii ai lui sa bata drumul pe care a mers Iisus; sa li se pue pe cap coroana de spini, sa urce pe Golgota in genunchi, cu Crucea in spate, si sa se lase rastigniti! ... Fiti voi copiii acestia!" (C.Z.C. 15 aprilie 1928)
Vara anului 1998. Parintele Arsenie Papacioc este rugat sa spuna cateva cuvinte despre el. Raspunde scurt: "Nu avem vreme. Despre el ar trebui sa vorbim toata viata!" Raspuns ce deschide calea cunoasterii catafatice. Acum cand noua, romanilor, sau ne e teama sau ne e indiferent sa stim ce a fost atunci, Dumnezeu a adus de departe aceasta intrebare prin Maica Nina, o americanca care a trecut la ortodoxie, si a intrat intr-o manastire ortodoxa de pe Coasta de Vest. Ea a venit de mai multe ori in Romania sa caute Adevarul de Credinta. Formata la Scoala Duhovniceasca a parintelui Iustin de la Manastirea Petru Voda, ea cauta sa afle despre acest martir si despre altii. Stia ca parintele Arsenie il cunoscuse si s-a dus la el sa afle. De fapt, la aceaste manastiri americane, numerosi alti martiri romani sunt cinstiti ca martiri. Ca o dovada in plus, ca uitati pe moment de Biserica Romana nu sunt uitati de Dumnezeu, care-i cinsteste prin aceste suflete curate ce cauta cu ardoare credinta ortodoxa.
Dar exista si multe suflete de romani care asteapta cu nerabdare canonizarea tuturor celor ce s-au stins pe altarul iubirii de Dumnezeu si de neam incepand din perioada interbelica si pana astazi. Si am nadejdea ca nu va trece mult si se vor bucura de cinstirea pe care o merita. Si atunci probabil ca va fi descoperit si locul in care se pastreaza moastele lui, care au fost puse la loc de taina pentru a nu fi profanate de cei care urasc credinta si neamul nostru.
Cine este el? Este cel care a inviat in tineretul din vremea lui dragostea de neamul romanesc intru credinta in Hristos. Este cel care, cu modestie si dreapta socoteala, a pus intotdeauna, mai presus de orice, interesele tarii, ale neamului, ale Bisericii. Este cel care nu si-a tradat niciodata crezul si nu a stat alaturi de fariseii si carturarii fatarnici ai vremii lui. Este cel care a luptat pentru respectarea regalitatii, a istoriei neamului romanesc, a Bisericii Ortodoxe, dar care s-a trezit intemnitat de vremelnici reprezentanti ai acestora. El este printre cei care au prevazut pericolul comunismului si au incercat sa i se opuna: "De vor intra trupele rusesti pe la noi si vor iesi invingatoare, in numele Diavolului, cine poate sa creada, unde este mintea care sa sustina, ca ele vor pleca de la noi, inainte de a ne sataniza, adica bolseviza? Consecintele? Inutil a le discuta".(C.Z.C.)
El este martirul roman Corneliu.
La 13 Septembrie 1899, in ziua de pomenire a Sfintilor Mucenici Cornelie sutasul, Lucian si Leontie se naste la Iasi, Corneliu, fiu al lui Ion Zelea Codreanu si a Elizei Codreanu (Brauner).
Strabunicul sau, Simeon Zelea, era dintr-o familie de razesi moldoveni, din satul razasesc Igesti din Bucovina. In perioada 1786-1848 cand Bucovina a fost sub administratie poloneza, este obligat sa-si schimbe numele in Zelinski, ca de altfel trei sferturi din populatia romana. Fiului sau Neculai Zelinschi, de meserie padurar, i s-a spus: Neculai Zelinschi Codreanu. Acesta se casatoreste cu Maria Anticu si au un fiu: Ion Zelinschi Codreanu. Ion trece in Moldova si se stabileste la Husi unde devine profesor de liceu. Se casatoreste cu Eliza Brauner. Aceasta este fiica romancei Marita Sarghi si a lui Carol(Costache) Brauner (roman dupa mama si german dupa tata). Au un fiu pe care-l cheama conform unei vechi traditii romanesti cu numele unui sfant praznuit in acea zi: Corneliu. In 1902, Ion isi reia numele stramosesc de Ion Zelea Codreanu.
Ion Zelea Codreanu, luptator neincetat pentru neamul romanesc si pentru drepturile clasei taranesti, il creste pe Corneliu in credinta pentru Hristos si neam. Corneliu urmeaza cursurile liceului militar de la Manastirea Dealu, primind o severa educatie, deprinzand ordinea, disciplina, ascultarea, vorbirea putina dar profunda, sentimentul onoarei si simtul demnitatii.
Din 1914, tatal sau este concentrat in Carpati. In vara lui 1916 Corneliu era acasa la Husi cand pe 15 august, de Sfanta Maria, clopotele tuturor bisericilor au inceput sa bata mobilizarea generala. Armata romana a trecut muntii. Peste trei zile pleaca pe front in cautarea tatalui sau, comandant de companie in Regimentul 25. Il ajunge pe valea Oituzului inaintand spre Ardeal. Desi nu se accepta inrolarea sa fiind de 17 ani, ramane alaturi de tatal sau. Ion este ranit dar refuza sa fie evacuat, conducandu-si campania pe timpul retragerii si a grelelor lupte de la Oituz.
In primavara anului 1919, impreuna cu vreo alti 20 de elevi din cursul superior, in padurea Dobrina, depune juramant de rezistenta romaneasca, in cazul in care armata bolsevica va trece Nistru si apoi Prutul.
In septembrie 1919 incepe studiile de avocatura la Universitatea din Iasi. Aici ideile bolsevice erau sustinute de majoritatea profesorilor. Intra in grupul de dreapta a lui Nelu Ionescu care este infrant in alegeri si se risipeste. Se ataca (la fel ca si astazi) Armata, Justitia, Biserica, Coroana. Universitatea devenise un focar antiromanesc. Doar societatea "Avram Iancu" condusa de studentul Vasile Iasinschi mai pastra caracter romanesc. Masa muncitoreasca ieseana, era sub stapanirea ideilor comuniste. Se muncea putin in schimb se sabota, se faceau intruniri, se facea politica. Organizata si inflamanzita, devenise un pericol. Intelectualii inconstieti cochetau cu idei ‘revolutionare’.
Intr-o seara din toamna lui 1919, Corneliu afla de Garda Constiintei Nationale, organizatie muncitoreasca anticomunista condusa de Constantin Pancu, un om de 40 de ani. A cerut sa fie primit ca soldat in Garda. Au fost vreo 20 de persoane in acea seara.
In 11 februarie 1920, dupa ce tot se vorbea de greva generala, la Regia Monopolurilor Statului se declara greva si se arboreaza drapelul rosu. Muncitorii si mecanicii din Garda sunt batuti si raniti. La ora 1, adunati la sediu intre cererea de interventie catre armata si propunerea lui Corneliu de a merge la Regie si cu orice risc a fi dat jos steagul rosu, se alege aceasta ultima propunere. Se pleaca spre Regie in mars fortat, cantandu-se "Desteapta-te romane!", unde se patrunde cu forta in cladiri. Corneliu urca cu steagul pe acoperis. Apare si armata care ocupa fabrica. Intorsi victoriosi la sediu pentru a anihila greva, Garda cauta 400 de lucratori noi in tot Iasul. Fabrica incepe sa functioneze si greva esueaza.
Dupa mai putin de o luna Atelierele CFR de la Nicolina intra si ele in greva. Mii de lucratori parasesc atelierele. Garda convoaca prin manifeste pe toti Romanii a doua zi in Sala Principele Mircea. Dupa discutii se iese cu steaguri afara si se pleaca spre ateliere. Pe drum autoritatile ii opresc spunand ca in piata sunt 5000 de comunisti inarmati si vor fi mari varsari de sange. Atunci se merge la gara arborandu-se tricolorul. Cu un tren se pleaca spre Niculina si se patrunde cu tren cu tot in atelierele goale. Corneliu se urca din nou pe acoperis arunca steagul rosu si pune inapoi tricolorul. Comunismul fusese invins. Apoi au urmat actiunile Generalului Averescu care au distrus orice perspectiva comunista.
Garda incepe organizarea muncitorilor in sindicate nationale si a unui partid politic: socialist national crestin, continuand astfel sa lupte pentru dreptatea muncitorilor, dar in cadrul statului, impotriva partidelor oligarhice.
Constantin Pancu, care s-a opus "Bestiei rosii", va muri peste sapte ani, bolnav si sarac, uitat de orasul pe care-l aparase de bolsevism.
In toamna anului 1920, Senatul Universitatii din Iasi anunta inceperea anului universitar fara preoti si fara serviciu religios. Dupa ce impreuna cu alti cativa tineri, incearca sa convinga profesorii sa renunte la aceasta decizie, vor decide sa se opuna cu forta. Peste doua zile, in sala arhiplina de lume din tot orasul se oficiaza serviciul religios.
Corneliu infiinteaza si conduce cercul studentesc "Stefan Voda". Prin el ataca pe toti cei care dispretuiau cultura si neamul romanesc, biruindu-i unul cate unul.
La 20 mai 1922 infiinteaza "Asociatia Studentilor Crestini".
Dupa trei ani de lupta studenteasca isi da examenul de licenta, devenind avocat. Isi formuleaza crezul sau de lupta: "Individul in cadrul si in slujba neamului sau. Neamul in cadrul si in slujba lui Dumnezeu si a legilor Dumnezeirii."
Se hotaraste sa plece in Germania pentru a-si continua studiile de economie politica. Fiind la Iena afla de manifestatiile studentesti din 3-4 decembrie. Pe 10 decembrie delegati din toate centrele studentesti se aduna la Bucuresti si formuleaza zece cereri, hotarand greva generala pana la indeplinirea lor.
Corneliu hotaraste sa se intoarca in tara. Se opreste la Cernauti unde vede cererile studentesti. Nu i se par bune si propune un alt plan: formarea unei miscari nationale, sub o singura comanda, care sa rezolve problema nationala. Pentru aceasta urma sa se convoace in secret o Adunare Nationala a Romanilor cu participanti din toate judetele, care sa infiinteze aceasta organizatie. Cei de la Cernauti sunt de acord si trec la organizarea actiuni. La Iasi de asemenea este primit cu acord si se trece la pregatiri. La Bucuresti i se opune ceva rezistenta mai ales din partea unor conducatori locali care incercau sa dea un caracter material revendicarilor si a nehotararii profesorului A.C. Cuza.
Se hotaraste infiintarea unei miscari nationale avandu-l in frunte pe Cuza. Se stabileste adunarea sa aiba loc pe data de 4 martie 1923, la Iasi. Mii de oameni din toata tara se aduna la Iasi. Dupa rugaciunea de la Mitropolie, se iscaleste in aula universitatii, actul de infiintare a "Ligii Apararii Nationale Crestine". Presedinte: A.C. Cuza. Insarcinat cu organizarea pe tara a ligii: avocatul C.Z. Codreanu. Greva continua. Neputincios, guvernul exclude pentru totdeauna pe conducatorii grevei din toate Universitatile (printre care si pe Ion Mota). Se trece la organizarea Ligii.
In perioada 22-25 august urma sa aiba loc Congresul conducatorilor miscarii studentesti la Cluj. Guvernul interzice desfasurarea. Se hotaraste mutarea lui la Iasi si tinerea congresului cu orice pret. In dimineata zilei de 22 august 1923 delegatii sosesc. De la gara se merge la Mitropolie. Portile erau legate cu lanturi si pazite de jandarmi. Nici turcii nu au inchis bisericile celor ce voiau sa se roage. (continuare in nr. viitor)
In finalul apararii lui Corneliu la procesul de tradare inscenat, avocatul Horia Cosmovici spune, referindu-se la omorarea de catre jandarmi a doi legionari, in februarie 1938:
Raspunsul dat acestor doua morminte de eroi de-ai nostri este urmatorul: "Nu poate nimeni sa omoare atatia dintre noi, cati suntem in stare sa murim pentru credinta noastra. Miscarea Legionara, cu inima insangerata si indoliata, nu raspunde provocarilor nelegiuite la care a fost supusa. Atacati cum vreti, loviti cat puteti. Noi nu avem nimic de raspuns si nu va fie teama de nici o reactiune. Puterilor vrajmase din afara hotarelor sau dinauntru, care-si inchipuie ca legionarii le pot face jocul printr-un inceput de razmerita, le raspundem ca se inseala."
Intreb, acesta nu este eroism?
Mormintele nu erau ale noastre?
Am cerut sa vina ca martori cei cu domiciliu fortat la Ciuc. Ni i-ati respins. Dar pe unul din ei nu-l puteti impiedica sa depuna. Acesta este poetul Radu Gyr. In ziarul Buna Vestire cu data de vineri, 21 Februarie 1938, va spune el de ce morminte este vorba pentru masura eroismului legionar. Iata:
Avem atatia morti, atatea oseminte,
Ca fruntea-i grea de amintirea lor.
Purtam in piept solarele morminte
Si de lumina coastele ne dor;Atatia morti, atatea legaminte...
Cu smirna lor pe tample ne sfintim.
Si de la noi la gropile lor sfinte
Ne-ntinde luna aurit chilim.Atatia morti, atatea dragi morminte...
Vezi, sufletul lor vine din gradini
Si ne saruta fruntile fierbinte,
Precum un vant de seara printre crini.Ne palpaie pe maini si in cuvinte
Ca soarele ne arde pe obraz...
Atatia morti, atatea oseminte
Se-aprind in somn: icoane de topaz.Atatia morti, atatea dragi morminte,
Ca o catapeteazma cresc in noi.
Cu mucenicii nostri, inainte,
Prin gloante, prin furtuna si prin ploi.Atatia morti ascut in noi otele,
Se sparge Veacu’n tandari mari de fier.
Cu jertfele de ne izbim de stele,
Cu ranile noi ne-am atins de cer.Zidim Destin, parang de ziduri sfinte,
Dar nu din var si piatra ctitorim,
Ci tencuim cu albe oseminte,
Din caramida ranilor zidim.Turnati in cremene si juraminte,
Cu ochi de foc aprinsi de-un sfant mister,
Privim cum zilnic alte noi morminte
Se-nalta, pajuri albe, catre cer.Sa puna Tarii temelii de fier
Avem atatia morti, atatea oseminte...
Dar tribunalul a hotarat. Corneliu a cerut liniste si sa nu se faca nici o actiune de protest. Apoi un nou mormant se-adauga. Urmat de mormintele celorlalti conducatori. Apoi in opozitie cu sensul spiritual al miscarii, turma ramasa fara pastori a alunecat spre politic, si prin acte nesabuite sau inscenate a dus la defaimarea persoanei lui si a numelui de legionar.
Dar, "nu poate nimeni sa omoare atatia dintre noi, cati suntem in stare sa murim pentru credinta noastra."
mergand invatati toate neamurile,botezandu-le,
in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh,
(Matei, cap 28, 19)
Si Apostolii au implinit Cuvantul Domnului si au sadit credinta in neamuri, descoperindu-le Calea, Adevarul si Viata.
Neamul romanesc, a avut fericirea sa se nasca crestin. Poporul roman se formeaza impreuna cu Biserica Ortodoxa pe aceste meleaguri, fiind astfel ortodox prin structura sa.
Dintre Apostoli, cel care a "tras sorti" sa propovaduiasca cuvantul lui Dumnezeu in partile noastre, a fost Sfantul Apostol Andrei. El era ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul, cand dupa Botezul lui Iisus, auzindu-l pe Ioan spunand despre Iisus "Iata mielul lui Dumnezeu! (Ioan 1;36) I-a urmat lui Iisus, fiind astfel primul apostol chemat la propovaduire.
Dupa Inaltarea Mantuitorului si Pogorarea Sfantului Duh, apostolii raman cativa ani la Ierusalim si incep formarea Bisericii. La "Sinodul Apostolic" care a avut loc in jurul anilor 49-50 la Ierusalim, apostolii se intalnesc si "trag sorti" pentru a decide unde va merge fiecare la propovaduire. Sfanta Traditie, dar si scrieri ale Sfintilor Parinti ne spun ca Sfantului Apostol Andrei ii revine Schytia, care nu este alta decat Dobrogea de astazi.
Mai intai Sfantul Andrei il insoteste pe fratele sau Sfantul Apostol Petru in Asia Mica, apoi trece in peninsula Balcanica prin teritoriul Turciei de azi, urcand spre Schytia unde se opreste o vreme. Urca mai apoi pana in Penea, cum se numeau regiunile de sud ale Rusiei. Dupa aceea se intoarce in Grecia, intarind comunitatile infiintate de Sfantul Apostol Pavel si de alti apostoli si merge pana in Peloponezul grecesc de astazi in orasul Patras. Aici moare ca martir fiind rastignit pe o cruce in forma de X.
Apostolii cand Il vesteau pe Hristos intr-un loc, "Implineau cuvantul Mantuitorului prin cuvant si fapta". Astfel, pe langa vestirea prin viu grai, ei organizau comunitatile crestine ce se formau, botezand, hirotonind preoti si episcopi, formand Biserica. Asa s-a intamplat si in partile noastre. Apoi din regiunea Dobrogei credinta s-a raspandit in tot restul teritoriului. Credinta monoteista a dacilor a fost un factor care a ajutat la aceasta usoara acceptare a Credintei celei Adevarate.
Sfantul Apostol Andrei este foarte cinstit atat in apus cat si in rasarit, fiind patron spiritual pentru Grecia, Rusia, Scotia. Numeroase biserici ii sunt ridicate in Italia, Galia, Spania, Peninsula Balcanica.
Dupa moartea martirica moastele se pastreaza cu multa pretuire la Patras. Pe la 350 imparatul Constantinos (fiul lui Constantin cel Mare) le aduce la Constantinopol si le aseaza in Biserica Sfintilor Apostoli. Acestea se pastreaza intregi pana in jurul anului 850 cand imparatul Vasile I Macedoneanul cedeaza rugamintilor locuitorilor din Patras si le inapoiaza capul Sfantului. In 1204 in timpul cruciadei a IV-a, pornita mai mult din dorinta de cucerire, moastele sunt luate si duse in Italia. In secolul XV-lea papa Pius al II-lea muta trupul Sfantului in catedrala Sfintilor Apostoli Petru si Pavel de la Roma. Inainte si dupa aceasta mutare, numeroase fragmente ale moastelor au fost daruite si altor bisersici catolice.
In anul 1996, capul Sfantului Andrei a fost adus cu mare cinste si in tara noastra, la Iasi si la Galati. Multime de pelerini si credinciosi s-au adunat sa se bucure de venirea lui. A fost a doua venire a Sfantului Apostol Andrei pe teritoriul nostru. Apostolat peste veacuri, trezind din nou la Viata cea adevarata poporul roman.
(Multumesc dl. Prof. Dr. Emilian Popescu din a carui cursuri mi-am extras mare parte din datele referitoare la Sfantul Andrei.)
Tot mai multe suflete ale Bisericii Ortodoxe Romane isi doresc ca ziua de praznuire a Sfantului Apostol Andrei sa fie cinstita cum se cuvine.
Desi o tara nascuta ortodoxa, Romania nu are nici un patron spiritual, nici un sfant care sa vegheze neamul romanesc in fata grelelor incercari la care a fost si va mai fi supus.
De aceea consideram ca binevenita propunerea ca Sfantul Apostol Andrei sa fie patron al neamului romanesc pe care l-a crestinat, iar ziua de 30 noiembrie sa devina, alaturi de 1 decembrie, Sarbatoare Nationala a Romanilor. Vom avea astfel o sarbatoare atat a formarii Romaniei Mari cat si a formarii crestine a neamului romanesc. Sa incercam fiecare, prin rugaciune si lucrare ortodoxa sa facem vie aceasta propunere.
La trei kilometri de drumul ce duce de la Constanta la Ostrov, in padurea de langa localitatea Ioan Corvin se gaseste o manastire cu totul speciala, inchinata celui care a adus Cuvantul lui Dumnezeu pe meleagurile noastre: Sfantul Apostol Andrei.
Un loc binecuvantat de Dumnezeu, care a razbatut prin veacuri. In inima muntelui, se gaseste o pestera, pe care traditia locala a pastrat-o ca loc de sihastrie a Sfantului Apostol Andrei si a ucenicilor acestuia. Se spune ca aici a botezat si a crestinat Sfantul Andrei pe stramosii nostri, hirotonindu-le preoti si formand astfel Biserica pe pamantul tarii noastre.
Traditia numeste din vechime aceasta pestera ca "Pestera Sfantului Andrei", iar o balada care circula de multa vreme face directa referire la aceasta:
Colo pe grindei
Crang de alunei
Val de artarei
Sfanta Manastire
Loc de tainuire
Se piteste-n tei
Casa lui Andrei
La Schitul din tei
Crucea lui Andrei
Cine ca-mi venea
Si descaleca ?
Venea Decebal
Calare pe-un cal
La Schitul din tei
Crucea lui Andrei
Traian ca venea
La slujba statea...
Tot traditia locala ne spune ca Mihai Eminescu ar fi venit si s-ar fi inchinat in aceste locuri. Dupa aceea padurea din jurul pesterii ar fi inceput sa se numeasca padurea Eminescu.
Din 1990, pestera, care cazuse in paragina, a fost refacuta si cativa calugari au infiintat un schit.
Sa ne rugam bunului Dumnezeu ca flacara credintei sa ramana aprinsa pe aceste meleaguri binecuvantate, pana la sfarsitul veacurilor.
Asa obisnuia sa-i ‘dojeneasca’ pe cei care veneau la el parintele Ilie Cleopa. Acum nu ne-au ramas decat cuvintele lui, amintirile, sfaturile pe care le-am primit. In noaptea de 1 spre 2 decembrie s-a mutat printre cei drepti. Este greu sa vorbim despre el, si cerandu-i iertare ca nu vom asterne decat scurte ganduri neoranduite vom incerca sa spunem cateva cuvinte. Mai mult pentru cei, care plecati de mult din tara, nu au apucat sa se adape la izvorul lui duhovnicesc. Desi suntem cuprinsi de bucurie crestina, a mutarii unui mare luptator ortodox in Biserica Biruitoare din Ceruri, nu putem, ca oameni pacatosi ce suntem, sa nu fim amarati de pierderea a inca unui mare duhovnic al neamului.
Si credem ca aceasta numire, de mare duhovnic al neamului i se potriveste pe deplin. El a fost parinte si indrumator duhovnicesc pentru multi, in afara de cativa episcopi si mai multi preoti, zeci chiar sute de oameni veneau zilnic la chilia sa, pentru a lua sfat si alinare, pentru a primi invatatura si canon.
Calugar de la varsta de zece ani, trecut prin toate treptele duhovnicesti ale trairii ascetice, il vom lasa pe el sa ne spuna cateva cuvinte:
"Am fost cioban la oi, aici, zece ani si sapte luni; am fost staret la Slatina lui Lapusneanu noua ani si sase luni si aveam in duhovnicie inca opt manastiri din preajma; am stat ascuns noua ani si trei luni intr-o pestera in munti unde m-au hranit un padurar si un talhar (lumea-i spunea haiduc dar cu mine s-a purtat bine) Dumnezeu sa-l odihneasca, o fi murit de mult.
M-au arestat de patru ori comunistii, desi eu nu facusem nimic rau.
Aici la Sihastria este o pepiniera monahala, de aici am trimis roiuri intregi de calugari cu care am umplut manastirile si schiturile din tara, pustiite de comunistii care au scos din manastire, prin cincizeci si doi, zece mii de calugari tineri. Acum suntem in mare criza de duhovnici, mai suntem vreo patru-cinci mai batrani dar vom muri curand si noi.
Mi-a cerut si Patriarhul sa-i dau calugari fiindca vrea sa refaca toate manastirile si schiturile pustiite. Eu i-am spus cu curaj (il cunosc de mult, a venit in manastire la treisprezece ani, ii spuneam fratele Tudorel Arapas; e numai cu patru ani mai mic ca mine): Prea Fericite, bun gand aveti sa refaceti toate manastirile; eu, precum bine stiti, am fost cioban zece ani si sapte luni dar stana cu trei oi nu se poate face. Vin maici si calugari din toate partile si-mi cer duhovnici dar nu mai am nici eu caci am trimis zece la Schitul cutare, patruzeci si doi in Sfantul Munte... (urmeaza o lunga lista). Acum ma cauta Mitropolitul Daniel sa ma ia cu elicopterul la sfintirea schitului de pe Ceahlau dar eu am pus oameni de paza sa ma anunte si sa fug in padure. In familia mea suntem sase frati calugari si cu mama sapte. Nu mai pot, frate, crede-ma, am optzecisidoi de ani si am facut patru operatii. D’apai doctorul mi-a spus, sa vorbesc numai doua ore si sa ma odihnesc zece, dar cum poti cand ma cauta sute in fiecare zi? "
L-a legat o sfanta dragoste de Ieroschimonahul Paisie Olaru: <<Il cunosc pe Parintele Paisie din anul 1924, cand pasteam oile cu fratii aproape de schitul Cozancea – Botosani. Dumnezeu sa-l odihneasca in Rai. El ne-a fost povatuitor duhovnicesc la toata familia noastra. (...)
La inceput a avut ucenic de chilie pe fratele meu Gheorghe. Era foarte nevoitor. Dar intr-o seara a lasat un bilet pe masa, pe care scria : "Parinte Paisie, iarta-ma ca ma duc pentru cinci zile sa ma pocaiesc in padure!". Si-a luat ceaslovul si cateva lumanari, si s-a asezat la rugaciune intr-o groapa din padure. Pe la miezul noptii, cand se ruga si citea la psaltire cu lumanarea aprinsa, a venit vrajmasul la el in chip de arap negru urias si i-a zis cu glas infricosator: "Ce faci aici? Nu stii ca ai venit fara blagoslovenie?" Cuprins de mare frica, fratele Gheorghe a luat Ceaslovul si a fugit la chilie.
Apoi batand in geam a zis:
- Binecuvinteaza, Parinte Paisie, si ma iarta pe mine pacatosul !
- Dar cine esti, frate?
- Sunt fratele Gheorghe pacatosul!
- Fratele Gheorghe este plecat in padure sa se pocaiasca ...
- Iarta-ma, Parinte Paisie ca am plecat fara blagoslovenie! ...
Imi aduc aminte ca impreuna cu Parintele Paisie am facut un legamant amandoi. Era in primavara anului 1935. Eu venisem din armata intr-o permisie pe acasa. Apoi am trecut si pe la Parintele Paisie la schitul Cozancea. La intoarcere m-a petrecut parintele pana intr-o poiana din marginea padurii. Era o zi de primavara cu soare, cantau cucii si campul era inflorit.
- Frate Costica - m-a intrebat Parintele Paisie - nu ai vrea sa vii la Cozancea, dupa
ce te liberezi de armata?
- Nu, prea Cuvioase parinte - i-am raspuns. Eu as vrea sa raman la Sihastria. Acolo m-am
dus de la inceput, acolo au murit fratii mei Vasile si Gherasim, acolo este munte si-i mai
multa liniste...
- Atunci, hai sa facem un legamant - a spus parintele. Si dupa ce am facut amandoi trei
inchinaciuni, am stat in genunchi, iar Parintele Paisie a spus aceasta rugaciune:
"Doamne daca este voia Ta, vreau,daca moare fratele acesta inaintea mea, sa fiu eu la
capul lui; iar daca mor eu, sa fie el la capul meu! Amin ! Apoi sarutandu-i mana, am luat
blagoslovenie si asa ne-am despartit. Parintele s-a intors inapoi, iar eu m-am dus la
Sihastria si apoi la regiment.
Mi-aduc aminte ca tot cu sfatul Parintelui Paisie am primit sa fiu staret la Manastirea Sihastria. Si iata cum a fost: Era in vara anului 1942. Manastirea noastra era arsa dupa incendiul din 1940, o mare parte din parinti s-au dus la Manastirea Neamt, ca aici nu mai erau chilii,iar staretul nostru Ioanichie Moroi era batran si bolnav in pat si nu mai putea conduce manastirea.
Atunci parintii din consiliu au luat aprobare de la Manastirea Neamt sa aleaga alt staret. Staretul nostru, Ioanichie, le-a zis: "Puneti egumen in locul meu pe Cleopa de la oi, ca este baiat bun si ascultator!". Ei insa nu mi-au spus nimic. Intr-o zi, pe cand eu tundeam oile pe muntele Taciunele, am vazut ca vin la mine toti parintii din consiliu, in frunte cu duhovnicii Casian Cojoc si Calistrat Bobu. Unul dintre parinti mi-a zis: "Parinte Cleopa, a venit vremea ca pe timpul lui David, sa lasi oile cele necuvantatoare si sa pastoresti pe cele cuvantatoare! Iata, manastirea este arsa, staretul nostru este orb si bolnav, calugarii se risipesc... Vina si ajuta la refacerea manastirii. Te vrem toti, te cheama si parintele staret Ioanichie, care ne-a crescut pe toti ca el nu mai poate ..." Eu, vazand ca nu este alta scapare, le-am zis: "Ma rog Parintilor, mai lasati-ma sa ma rog lui Dumnezeu si sa ma gandesc o luna de zile, ca sunt tanar si nu stiu ce sa fac." Parintii m-au lasat o luna de zile sa ma mai gandesc. Dar eu indata am scris Parintelui Paisie de la Cozancea, bunul meu sfetnic din tinerete, si l-am intrebat: "Ce sa fac, Parinte Paisie, ca sunt la o mare si grea incercare in viata? Sa primesc staretia Sihastriei, sau sa raman in continuare la oi?" Dupa vreo zece zile imi scrie Parintele Paisie aceste cuvinte pe care nu le uit toata viata: - Dragul tatei, de la mine pacatosul sa fii ca si cum n-ai da si ca si cum n-ai lua! Nu te bucura cand te-or pune staret si nu te supara cand te-or scoate din staretie! Atunci eu, lasand oile, mi-am luat cojocul,am coborat in manastire si am fost numit loctiitor de staret.>>
Dumnezeu sa-l odihneasca printre sfintii Lui!
Dupa opt ani de lupta continua, Biserica reuseste sa aduca starea de normalitate in invatamantul romanesc. Incepand cu anul scolar 1998-1999, religia devine disciplina obligatorie de studiu atat in invatamantul gimnazial cat si liceal (clasele I-XIII). Lucrul acesta a umplut de bucurie sufletele crestinilor, mai ales a celor care incercand introducerea facultativa a disciplinei la unele licee s-au lovit de conducerea atee. Modul in care s-a aprobat legea, care da dreptul ca fiecare sa studieze religia careia apartine si ca in cazul in care doreste poate sa nu studieze religia e o dovada de colaborare si intelegere confesionala.
Din pacate, bucuria mea a fost de scurta durata, deoarece de curand, am citit un articol in ziarul Ziua (18 noiembrie) afland cu uimire: "... incat dascalii sa urmareasca relatia dintre pildele biblice, drepturile omului si cultura civica, in functie de varstele elevilor. Orele de religie trebuie sa contina elemente de morala, de istorie si de cultura religioasa", continuand"in opinia specialistilor Ministerului Educatiei si a reprezentantilor cultelor recunoscute in Romania, religia nu trebuie privita ca o dogma care vine sa inlocuiasca ideologia comunista."
Ca profesor de informatica, al unuia dintre cele mai bune licee din tara: Liceul de Informatica din Bucuresti, pot spune ca nu m-a frapat incompetenta religioasa pe care acest text o reflecta, fiind obisnuit cu aceasta stare de incompetenta a Ministerului. Ceea ce m-a frapat este lucrarea minutioasa pe care reprezentantii diavolului o au permanent in distrugerea oricarei incercari de a reinvia in tineretul romanesc spiritualitatea ortodoxa si nationala. Le este oare teama unora ca dogma ortodoxa este aceea care nu numai ca se opune oricarei ideologii dar mai si formeaza copiii, dandu-le libertate si putere spirituala, si nelasandu-i prada manipularii societatii? In aceste declaratii sa fie vorba de prostie sau de rea vointa? Sa incercam sa analizam situatia predarii religiei si sa intelegem urmarile aplicarii unor astfel de "hotarari iluminate".
Mai intai, care este situatia predarii religiei in clipa de fata. Este uimitor cum Ministerul face declaratii si prezinta niste hotarari, spunand doar ca sunt nemultumiti de modul in care a fost conceput sistemul de predare. De fapt situatia reala este urmatoarea, religia este cea mai grea disciplina de invatamant. Deoarece pe langa cunostintele extrem de vaste pe care ti le cere pentru a o preda bine, pe langa calitatile pedagogice exceptionale, mai cere si lucrarea directa cu Harul lui Dumnezeu, in aceasta misiune de propovaduire. De aceea greutatile si ispitele prin care trece un "invatator al Cuvantului lui Dumnezeu" sunt mult mai mari decat in alte discipline. Evident in scurta vreme de dupa introducerea religiei nu a fost timpul in care sa fie pregatiti oameni care sa faca fata unor astfel de cerinte. Astfel, ca la orice alta disciplina, exista si profesori buni si profesori slabi. Totusi, desi cred ca sunt destui profesori de matematica slabi, nimeni nu s-a gandit ca la matematica sa se predea drepturile omului si cultura civica. Atunci de ce sa se amestece religia cu altceva? Pentru ca este cel mai usor mod in care poate fi distrusa: contaminata indirect. Referitor la profesorii slabi suntem de acord ca trebuie facut ceva. Suntem de acord ca trebuie sa existe materiale mai bune pentru predarea religiei copiilor, dar orice om cu bun-simt trebuie sa recunoasca ca aceste materiale trebuie sa fie facute de catre Biserica, si nu de "specialistii" ministerului. Suntem de acord ca trebuie sa existe o selectie a celor care au aptitudini pentru aceasta propovaduire. Dar sa nu uitam un lucru, situatia este cu mult mai tragica in alte discipline, si ministerul nu se ingrijoreaza deloc.
De fapt cred ca trebuie sa cautam cauzele acestor declaratii altundeva. Scoala romaneasca, revenind la traditia ei de scoala crestina incepe sa ingrijoreze atat pe plan local cat si pe plan extern. Intr-un invatamant european, care incearca sa-L alunge pe Dumnezeu din sufletul elevilor, Romania revine la normalitate. Cine se teme? Toti cei care se tem de dreapta credinta, de ortodoxie. Cum majoritatea covarsitoare a populatiei este ortodoxa, ne dam seama ca miza este de fapt predarea sau nu a religiei ortodoxe. De aceea acum se va duce o lupta de discreditare si distrugere a acesteia, asa cum se poate usor observa din presa noastra "nationala".
Ce este dogma ortodoxa de provoaca o astfel de teama? Este dragoste, este jertfa, este iubire de neam, este iubirea aproapelui, dar este si lupta neiertatoare cu pacatul si raul. Diferentele dintre dogma ortodoxa si ideologia comunista sunt "strigatoare la cer" asa incat orice alaturare a lor da dovada de prostie. Vom da un singur exemplu. Ideologia comunista are teoria uniformizarii indivizilor. Toti suntem egali! Dogma ortodoxa are in centrul ei Persoana. In fiecare om este inscris in mod unic Chipul lui Dumnezeu. Fiecare Persoana are potential posibilitatea cresterii si ajungerii in starea de "indumnezeire", in starea de comuniune de dragoste cu Dumnezeu. Dar fiecarei Persoane i se dau anumite daruri ceea ce face Persoana sa fie ceva irepetabil si incomparabil. "Unuia i-a dat 10 talanti, altuia 5 talanti, altuia un singur talant". Fiecare primeste darurile lui Dumnezeu dupa puterea si vrednicia lui. De aceea nu numai ca persoanele umane sunt "ne-egale" dar si li se cere si sunt supuse incercarilor in mod diferit dupa cat si ce a primit fiecare. A compara dogma ortodoxa cu ideologia comunista inseamna a compara pe Dumnezeu cu diavolul. Iar o astfel de comparatie este o evidenta rea vointa.
O alta caracteristica a dogmei ortodoxe si a unei scoli de invatatura ortodoxa este aceea ca dogma nu se poate "invata teoretic" pentru ca nu este ceva teoretic ci este iubire, comuniune si impreuna lucrare cu Dumnezeu. Astfel orele de religie nu sunt ceva "stiintific" ci mai degraba ceva "mistic". Educatia religioasa cuprinde pe langa invatatura ortodoxa si viata ortodoxa si lucrarea ortodoxa. Astfel cineva care doar invata despre dogma ortodoxa nu o va pricepe niciodata in absenta unei vieti ortodoxe care implica o lucrare ortodoxa permanenta. Aceasta este o realitate duhovniceasca pe care o stie orice persoana cu cunostinte elementare despre ortodoxie. Din pacate aceste cunostinte lipsesc mai ales factorilor de decizie din viata publica romaneasca, de aceea cred ca primul pas pe care trebuie sa-l faca "specialistii" ministerului este sa treaca prin cei doisprezece ani de studiu al credintei ortodoxe.
In aceasta dificila situatie credem ca Biserica Ortodoxa trebuie sa aiba o atitudine ferma si dogmatica. Incepand cu acest numar vom deschide o rubrica permanenta despre predarea religiei in scoala.
Sa ne rugam Bunului Invatator sa ne daruiasca intelepciune si putere pentru a ajuta la imbunatatirea modului in care se preda religia ortodoxa.
Pe date de 25 noiembrie, proiectul de amplasare a Catedralei Ortodoxe Romane, a primit aviz favorabil din partea oficialitatilor. Catedrala se va construi in parcul din Piata Unirii, pe o platforma suprainaltata de 2 metri fata de nivelul parcului si va avea o capacitate de 2000 de credinciosi. Catedrala se va ridica pana la o inaltime de 50 metri dominand imprejurimile. Sa ajutam fiecare, dupa credinta si puterea noastra de jertfa, la ridicarea acesteia.
Intr-un sondaj efectuat in perioada 1-8 noiembrie de "Metro Media Transilvania" Biserica ramane in continuare institutia in care populatia are cea mai mare incredere: 86%. Ea este urmata de Armata cu 74%. Celelalte institutii oficiale ale statului starnind neincrederea populatiei. Sondajul are o marja de eroare de ±2,8%.
Saracie si dezastre – semne ce nu trebuie sa ne lase indiferenti. Luna noiembrie a trecut, lasandu-le romanilor sentimentul ca au devenit mai saraci. Singura care o duce bine este "inflatia" si cei care o "tin sub controlul lor". Ea se dezvolta conform planurilor umfland buzunarele unora si golindu-le pe cele ale populatiei. Aflam din ziarele romanesti ca sunt peste doua mii de bucuresteni care traiesc pe strada, ca parintii isi trimit copii la cersit, sa mai faca si ei un ban, dar sa nu fim ingrijorati: preturile sunt la nivel european, si chiar mai mari pe ici pe colo. Postul devine dintr-o traire ascetica un lux pentru un orasean, care, cautand sa cumpere cate ceva d-ale gurii, ajunge repede sau sa renunte la post sau sa treaca la un post aproape negru.
Societatea romaneasca, condusa ba de stanga, ba de centru, ba de dreapta este dirijata neperturbat spre caile luminoase ale tranzitiei. Si ceea ce a furat statul pe vremea comunistilor, acum trece in buzunarele oamenilor de bine prin extraordinara privatizare in stil romanesc. "Nu ne vindem tara – o dam pe degeaba!" Si le mai dam si cate ceva celor care se milostivesc sa mai puna mana pe o fabrica, pe un teren, ca ospitalitatea romanului e binecunoscuta.
Ca sa vedem ca suntem pe calea cea buna, ne mai trimite Dumnezeu, cate o inundatie, cate o ninsoare, care sa ne trezeasca un pic la realitate. Daca populatia e treaza de dureri si nevoi, politicieni nostri se preocupa de nevoile esentiale ale fiecaruia (dintre ei). De exemplu: Ministrul sanatatii, e mai putin interesat de lipsa de medicamente si dotare a spitalelor, in schimb simte nevoia legalizarii bordelelor. Nu de alta dar sa aiba situatiunea sub controliul domniei sale. Si pentru pregatirea psihologica a populatiei, la Botosani se deschide: "expozitia de pictura" numita sugestiv: "Nuduri vii si expozitie de nuduri vii". Cinci tineri pictati din cap pana-n picioare vor fi priviti artistic de publicul insetat de cultura.
Pe plan politic lucrurile sunt la fel ca si pana acum. Alesii nostri se ocupa cu marile probleme de partid: adunari, excluderi, sanctionari, combinari, fragmentari, luari de pozitie, propuneri, plimbari, si forme din ce in ce mai sofisticate de a vorbari, probabil din nostalgia adunarilor. Iar in timp ce oamenii nostri politici vorbesc, vorbesc si iar se plimba, tara este distrusa, vanduta, impartita, falimentata, in mod sistematic si stiintific: caci principiul Divide et Impera e vechi de cat veacul, doar ai nostri nu au urechi de auzit.
Cand a venit vorba sa i se acorde lui Ilie Ilascu titlul de "cetatean roman de onoare", nu s-a putut. Daca se interpreteaza si comunitatea internationala nu mai face nimic pentru eliberarea lui. Va dati seama, atunci ar trebui sa faca ceva guvernul roman, caci Ilascu ar fi cetatean roman. Si de asta le e cea mai mare teama: daca va trebui sa faca si altceva in afara unor tratate de buna-vecinatate si colaborare frateasca.
Pe plan religios Biserica Ortodoxa este in continuare atacata. Putem spune ca probabil este una dintre cele mai coerente actiuni din viata publica romaneasca din ultima vreme. Discreditarea Bisericii Ortodoxe cu orice pret. Ea se face vinovata de faptul ca nu-l paraseste pe credinciosul ortodox si nu-l lasa chiar la discretia societatii, pregatindu-l spiritual pentru a face fata atacurilor perfide ce i se tot pregatesc.
In loc de concluzie.
Aflat la Aiud sa asculte un concert de colinde al corului Madrigal, sustinut in Catedrala Romano-Catolica, presedintele Constantinescu a vizitat si Catedrala Ortodoxa. Preotul-paroh ortodox l-a primit cu zāmbetul pe buze, l-a condus sa sarute icoanele, dupa care i-a spus direct: "De-a dreapta si de-a stānga altarului vedeti doua jilturi. Unul este pentru alesul Bisericii, altul pentru alesul neamului. Pe cel din urma n-a stat nimeni, niciodata. Predecesorii dvs. ori au fost comunisti, ori neocomunisti. Si astazi snurul va ramane legat ..."
La un an de la incheierea Tratatului cu Ucraina, asa cum era usor de anticipat, foloasele despre care se tot vorbea atunci intarzie sa apara. Ba mai mult, preocupate mai mult de lupta pentru putere, fortele noastre politice au uitat de romanii care traiesc in afara granitelor. Dornici sa mentina treze in inimile lor limba si cultura romana, acestia vin spre facultatile si liceele din Romania, anual numarul lor fiind mai mare. (acum vin in jur de 1400 studenti pe an si 750 de elevi)
Desi preocupat de dezvoltarea invatamantului in limbile minoritatilor de la noi din tara, care oricum a existat constant indiferent de regimul politic, guvernul ramane in faza de intentie cu deschiderea unor scoli romanesti in afara granitelor, cum ar fi in Iugoslavia, Bulgaria, Grecia, Transnistria, Ungaria, Cehia unde procesele de desnationalizare a comunitatilor romanesti sunt in plina desfasurare. Daca la noi se studiaza inclusiv la nivel universitar in limbi minoritare, oare pana a se mai pune probleme interne nu ar fi momentul ca macar la nivel elementar sa se poata studia si limba romana (nu neaparat in limba romana) de catre romanii de pretutindeni?
Situatia multor manastiri din tara este destul de grea. Cel mai greu o duc manastirile mici care abia au calugari pentru a mentine canonul de rugaciune si a griji de Biserica. Chiar si la manastirile mari cu greu se reuseste sa se continue constructiile in ritmul in care sunt vizitate si populate. Stiind ce mare putere are rugaciunea facuta in manastire va transmitem rugamintea de a da pomelnice de pomenire zilnica la manastirile din tara, caci cu putini bani ajutam si cu mult har si dragoste vom fi ajutati.
Aflam ca Manastirea Varatec din judetul Neamt, face o cerere de sprijin financiar pentru terminarea lucrarilor de constructie a unui camin pentru maicile bolnave si a unei bisericute. Bolnita manastirii, in care au fost pana acum ingrijite maicile batrane si bolnave, a fost distrusa de un incendiu, astfel ca actualmente acestea locuiesc in conditii foarte grele. Manastirea Varatec a fost ctitorita in anul 1785, obstea manastirii fiind cam de 500 de calugarite. Sa ajutam ca acest locas de pace si rugaciune sa aline suferinta celor batrani si bolnavi.
In cursul zilei de sambata, 28 noiembrie, la mai multe Biserici Ortodoxe din tara si din strainatate s-au comemorat 60 de ani de la omorarea lui Corneliu Zelea Codreanu. La parastasele savarsite cu acest prilej au fost pomeniti toti cei care luptat si au murit martiric pentru apararea neamului romanesc si a credintei ortodoxe.
Ca in fiecare an, s-a efectuat un pelerinaj la padurea Tancabesti, la locul unde a fost omorat impreuna cu alti 13 romani.
Si la Biserica noastra, "Sfanta Cruce – Alexandria, SUA", s-a tinut un parastas, la care au participat credinciosi din zona Washington D.C. si New York.
Din cele peste 300 de milioane de crestin ortodocsi din intreaga lume, in Instanbul, fostul mare oras bizantin si centru de crestinatate Constantinopol, mai sunt prezenti doar vreo 2000 de greci crestini ortodocsi.
Cu toate ca prin numarul lor nu sunt un pericol totusi in ultimele luni Biserica Ortodoxa Greaca a trebuit sa faca fata unei presiuni din ce in ce mai mari. In ultimii doi ani Patriarhatul ecumenic a fost tinta a doua atacuri teroriste cu bombe, a caror solutionare de catre autoritati inca se mai lasa asteptata. De asemenea Scoala greceasca de Teologie Ortodoxa ‘Halki’ din Instambul, este inchisa si conducerea ei supusa la numeroase atacuri.
Cu toate ca atat comunitatea ortodoxa internationala cat si anumite state si-au exprimat nemultumirea fata de continuarea persecutiilor impotriva grecilor ortodocsi din Turcia, chiar guvernul Statelor Unite cerand luna trecuta ca Turcia sa asigure siguranta si protectia Patriarhatului Ecumenic si sa permita redeschiderea Scolii Teologice ‘Halki’, totusi actiuni concrete din partea autoritatilor turce intarzie sa apara.
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, a cerut de curand credinciosilor greci sa nu paraseasca Istambulul in aceste grele conditii. Sa ne rugam ca Dumnezeu sa pazeasca acest izvor stravechi de crestinatate.
Am aflat cu ingrijorare despre rezultatele unor discutii purtate intre reprezentanti ortodocsi si catolici cu privire la o serbare comuna a datei Sfintelor Pasti. Desi intentia este laudabila, credem ca doar un Sinod Ecumenic Ortodox de aceeasi statura duhovniceasca ca cel de la Niceea ar putea avea dreptul sa discute hotararile de atunci. Discutiile au fost reluate local, in cadrul Consultarilor Ortodox-Catolice Nord Americane (North American Orthodox-Catholic Theological Consultation), grup de dialog initiat in 1965 de Comitetul Catolic American pentru Afaceri Ecumenice si Interreligioase si de Conferinta Preotilor Ortodocsi Canonici din America.
Propunerea din 1997, numita "the Aleppo Statement" recunoaste importanta Sinodului de la Niceea ca punct de referinta pentru traditiile ambelor biserici, si nu este de acord cu o data fixa de serbare a Sfintelor Pasti, dar asa cum vom vedea incearca sa o "actualizeze". Declaratia de la Aleppo a rezultat in urma consultarilor organizate de Consiliul Mondial al Bisericilor si de Consiliul Bisericilor din Estul Mijlociu, si a adunat la Aleppo in Siria reprezentanti, ortodocsi, ortodocsi orientali, catolici si a unor scoli protestante.
Sinodul de la Niceea a hotarat in 325 ca Pastele sa fie in prima duminica cu luna plina dupa echinoctiul de primavara. Diferentele de calcul ce au urmat s-au datorat calcularii diferite a echinoctiului si a lunii pline. Diferentele sunt practic determinate de folosirea calendarului Julian in est si de cel Gregorian in vest in stabilirea datei Pastelui. Astfel se propune adoptarea "unui standard modern comun bazat pe calcule astronomice precise, folosind Ierusalimul, locul Invierii ca meridian de referinta". In urma "calculelor stiintifice" a reiesit ca Biserica catolica ar trebui sa modifice o singura data iar cea ortodoxa 17 date de celebrare pana in 2025.
Amintim doar ca trecerea la calendarul nou a generat deja diferente in ortodoxie intre "cei de stil nou" si "cei de stil vechi" si ca atunci s-a hotarat ca data Pastelui sa nu fie schimbata.
Despre Consiliul Mondial al Bisericilor si interesele sale ‘mondiale’ s-a scris si se scrie mult in lumea ortodoxa. Dar cum, dupa parerea noastra, acest for poate constitui un pericol pentru pastrarea adevarurilor de credinta in ortodoxie, vom incerca sa va prezentam lucrurile mai semnificative.
Cea de a opta intrunire ce va incepe la Harare pe 3 decembrie grupand reprezentanti a peste 3000 de biserici. Consiliul Mondial al Bisericilor a facut eforturi politice pentru a se asigura ca miscarea ortodoxa nu se va retrage din forul mondial. In cadrul tarilor de traditie ortodoxa exista numeroase voci care se ridica impotriva acestui for mondial ceea ce a dus la pozitii oficiale dure ale Bisericilor Nationale. Astfel Biserica din Georgia s-a retras deja din CMB, Biserica Bulgara a anuntat ca va participa doar pentru a-si anunta retragerea.
Biserica Rusa si Sarba au cerut Patriarhului Bartolomeu convocarea unei intruniri la care sa se discute o pozitie comuna a ortodoxiei. Intalnirea ce a avut loc la Tesalonic si la care au participat 15 Biserici Ortodoxe a stabilit urmatoarele: afirmarea dorintei Bisericilor Ortodoxe pentru ecumenism, dar anumite schimbari clare fiind necesare in activitatea CMB pentru a lua in considerare retinerile ortodoxe. S-a propus formarea unei comisii teologice mixte intre Bisericile Ortodoxe si CMB care sa discute probleme dogmatice. Intalnirea a recomandat bisericilor ortodoxe sa participe la Harare dar fara a vota in plen, si fara a participa la rugaciunile si slujbele ecumenice.
Dupa acest document, care a socat "lumea ecumenica" CMB a desfasurat o intensa activitate politica pentru a opri retragerea ortodocsilor din consiliu. Desi unele delegatii ortodoxe si-au anuntat participarea deplina totusi Serbia, Rusia si Grecia au anuntat ca vor participa cu "delegatii reduse" iar Bisericile bulgara si georgiana nu si-au confirmat participarea.
Intr-un interviu al Pr. Georges Tsetsis, reprezentantul Patriarhatului ecumenic la CMB a anuntat ca dupa intalnirea de la Harare se va forma grupul teologic cerut la Tesalonic care va duce la modificari structurale in CMB. Intrebat despre neparticiparea unor biserici ortodoxe, el a spus in final ca "nu va fi atat de dramatic daca, pentru o anumita vreme, o parte din Orotodoxie nu este in Consiliul Mondial al Bisericilor"
Cel putin la aceasta declaratie aderam si noi, in sensul ca nu este nici o pierdere pentru Ortodoxie, neparticiparea la acest consiliu. Asteptam rezultatele acestei intruniri.
Aceste randuri au la baza situatia creata de publicarea in numarul din 16 Noiembrie a ziarului "Broadside" (ziar ce apare local in Universitatea americana George Mason) a unui anunt. Anuntul publicat de directorul Comitetului pentru o libera dezbatere a holocaustului (www.codoh.com), Bradley R. Smith, oferea suma de 250000 de dolari oricui va aranja o dezbatere de 90 de minute intre el si Liga impotriva defaimarilor (www.adl.com) organizatie evreiasca pentru demascarea antisemitismului. Subiectul discutiilor cerut in anunt fiind concentrat in jurul intrebarilor: "Au fost camerele de gazare folosite in timpul celui de al doilea razboi mondial de germani pentru a omora milioane de evrei intr-un program de genocid? Este subiectul cartii sau al filmului "Lista lui Schindler" adevarat sau o versiune a faptelor corupta intentionat?" Reactia comunitatii evreiesti a fost imediata, protestandu-se impotriva publicarii unui astfel de anunt.
Fara a discuta cele intamplate, ma gandeam la asemanarile si deosebirile dintre aceasta cerere de tacere si tacerea ce domneste in jurul celor care au creat, implementat si aplicat holocaustul comunist, din care au murit tot milioane de oameni prin lagare sau inchisori.
Publicatia noastra este distribuita impreuna cu Buletinul Parohial al Bisericii "Sfanta Cruce", Alexandria, USA.
Abonamentul la acesta incluzand automat si aceasta publicatie.
Cheltuielile de tiparire si distributie anuale sunt in jur de 20$/persoana.
Pretul abonamentului nu este fixat fiind dupa puterea fiecaruia.Majoritatea numerelor trimise in Romania sunt sponsorizate.
Tiraj: 600 exemplare (~350 USA) (~150 Romania) (~100 alte tari)
Coordonare duhovniceasca:
Pr.Gheorghe Calciu Dumitreasa
Numar realizat de:
Mihai Boicu
Adresa redactiei:
Holy Cross Romanian Church
5150 Leesburg Pike, Alexandria,,VA 22302, USA
